Istoria Medicinei Dentare este marcata de eforturi pentru a obtine o metoda eficienta de albire a dintilor. Pentru dintii non-vitali, inca din anii 1848 s-au realizat incercari de albire cu diverse substante derivate din Clor. Insa pentru dintii vitali, 20 de ani mai tarziu s-a descoperit Acidul Oxalic, cu rezultate satisfacatoare. Peroxidul de Hidrogen, substanta utilizata in prezent, pentru albirea dintilor a fost utilizata pentru prima data in 1911.
In anii 1960, prima albire la domiciliu fost realizata sub indrumarea si instructiunile Dr. Bill Klusmier, medic ortodont. Pacientul a utilizat Peroxid de Carbamida in concentratie de 10%, pe timp de noapte, aplicat cu ajutorul unei gutiere.
Coloratia dintilor este un proces influentat de factori extrinseci si intrinseci.
Factorii extrinseci sunt:
- Ingerarea alimentelor si bauturilor cromatogene
- Fumatul
Acestia formeaza o pelicula pe suprafata dintilor, la nivelul careia are loc o reactie chimica intre zaharuri si aminoacizi, numita reactia ¨Millard¨.
Factorii intrinseci sunt:
- Antibiotice de tipul Tetraciclinelor
- Ingestia excesiva de Fluor (Fluorul in cantitati mai mari de 1-2 ppm, in apa consumata, cauzeaza o alterare a ameloblastelor-celulele formatoare de smalt)
- Rahitismul
- Porfiria
- Subtierea stratului de smalt
Inaintarea in varsta este un factor cunoscut pentru coloratia dintilor. Odata cu trecerea timpului, dentina subiacenta samltului formeaza dentina secundara, care este aparent de culoare mai inchisa decat dentina primara. Aceasta dentina secundara, in asociere cu un smalt subtiat, conduce la o colorare mai inchisa a dintilor.
In cabinetul stomatologic, pentru realizarea albirii dentare, se utilizeaza un produs sigur, Peroxidul de Hidrogen in concentratie mai mare de 25 %, cu rezultate imediate, durabile si naturale. Mai mult decat atat, medicul dentist va poate oferi sfaturi competente cu privire la mentinerea rezultatului albirii dentare, la domiciliu.