Bruxismul este cel mai comun obicei oral involuntar si se caracterizeaza prin scrasnirea (frecarea dintilor in contact) prin miscari de lateralitate, cu abrazia consecutiva a marginilor dentare. Fortele implicate in bruxism, sunt excesive, depasind capacitatea musculaturii masticatorii. Bruxismul afecteaza dintii, musculatura, Articulatia Temporo-Mandibulara, oasele maxilare, implanturile si restaurarile protetice. Bruxismul poate fi diurn sau nocturn si poate genera forte semnificative, cu durata de pana la cateva ore. Studiile arata ca doar 8 % dintre pacienti sunt contienti de bruxismul nocturn, fiind o patologie dificil de depistat. Ca mecanism de adaptare la aceasta parafunctie, muschii maseteri si temporali se hipertrofiaza (isi maresc volumul) si dezvolta zone trigger (puncte de contractie intens dureroase).
Semnele clinice ale bruxismului sunt:
-atritia (uzarea) marginilor dentare
-mobilitate dentara
-hipertrofia (cresterea in volum) a muschilor maseteri si temporali
-devierea mandibulei in cursul miscarii de deschidere
-abfractii la nivel cervical dentar
-limitarea deschiderii cavitatii orale
-cefalee
-dureri musculare cervicale
-decimentarea restaurarilor protetice
Bruxismul nu reprezinta o contraindicatie pentru tratamentul cu implanturi dentare, insa influenteaza dramatic planul de tratament.
Inclestarea dintilor se caracterizeaza prin generarea unei forte constante, cu dintii in contact, miscarile laterale fiind absente. Pozitia dintilor in cursul acestui obicei parafunctional este repetitiva, generand forte semnificative. Spre deosebire de bruxism, la examinarea orala nu se depisteaza fatete de abrazie la nivel dentar, ceea ce ingreuneaza diagnosticul. Semnele clinice in cazul inclestarii dintilor, pot fi:
-mobilitate dentara
-durere si oboseala musculara, dimineata la trezire
-cefalee, durere musculara cervicala
-devierea mandibulei la deschiderea cavitatii bucale
-sensibilitate dentara la rece
-hipertrofie musculara temporala si maseterina, puncte trigger la acest nivel
-impresiuni (amprente) dentare la nivelul marginilor limbii
Bruxismul si inclestarea dintilor sunt patologii multifactoriale, de cele mai multe ori fiind asociate cu stresul si dizarmonia ocluzala. Aceste parafunctii se realizeaza numai atunci cand dintii sunt in contact. Tratamentul consta in reducerea stresului, corectarea malocluziei, aplicarea unei gutiere la nivelul dintilor maxilari, pentru a evita ocluzia (contactul dintre dinti) si de asemenea, injectarea toxinei botulinice la nivelul muschilor maseteri si temporali pentru a induce relaxarea temporara a acestora.